CAI DE TRANSMITERE

Conservation of objects from the UCL collections.

CAI DE TRANSMITERE A INFECȚIEI HIV

Principalele căi de transmitere:

  1. Sexuală
  2. Administrare intravenoasa de droguri, cu ace reutilizate, folosite în prealabil de o persoană HIV +
  3. Verticala (mama-copil).
  4. Altele (mai rar) – transfuzii de sange netestat, contactul ranilor de pe tegumente si mucoase cu sange infectat, muscaturi.

TERMENI UTILI: CD4, VIREMIE,TRATAMENT ANTIRETROVIRAL

Pentru a se putea replica (înmulți) HIV  trebuie sa patrunda in interiorul unor celule(limfocite – celulele albe), dupa ce in prealabil s-a legat de  receptorii CD4 existenti pe suprafata acestora. Exista mai multe tipuri de celule cu astfel de receptori dar dintre ele cele mai importante sunt limfocitele T CD4+ (subtip de leucocite). Ele sunt implicate in apararea organismului fata de infectii si scaderea lor in cursul infectiei HIV predispune pacientul la asa numitele infectii oportuniste- o serie de infectii virale/bacteriene/parazitare care „profita” de scaderea imunitatii. In general, pacientii cu limfocite CD4> 500/mmc nu prezinta risc de infectii oportuniste.Pentru unele infectii riscul apare atunci cand CD4 scade sub 200/mmc, in timp ce pentru altele acesta apare atunci cand CD4 este sub 100/mmc.

Valoarea normala a limfocitelor CD4= 500-1400 celule/mmc.

Variabilitatea numarului de limfocite CD4 – exista variatii in cursul aceleiasi zile (numar maxim dimineata, minim seara), aceleiasi luni sau chiar de la un anotimp la altul. Se considera ca o  modificare a numarului de limfocite CD4 este semnificativa daca intre 2 determinari exista o diferenta de aproximativ 30%( in numarul absolut de celule).

Factori care pot influenta numarul de limfocite CD4:

  • infectii- scaderi modeste in diverse infectii acute;
  • medicamente: cortizon, interferon- produc scaderea numarului absolut de limfocite CD4;
  • alcoolul- abuzul duce la scaderea CD4 dar numarul de celule creste dupa oprirea consumului;
  • conditii/boli cronice – splenectomia (indepartarea  chirurgicala a splinei), sarcina,ciroza hepatica – se asociaza cu modificarea numarului de limfocite CD4;

Important de precizat – întrucat limfocitele CD4 sunt subtipuri de leucocite (celule din sange cu diverse functii, denumite si globule albe), factorii care produc o crestere/scadere a numarului de leucocite vor duce si la o „falsa”modificare a numarului de limfocite CD4. In aceste situatii, pentru aprecierea imunitatiieste mai util  procentul de  CD4 (care ramane neschimbat chiar daca numarul de leucocite creste/scade).

Monitorizarea CD4 in infectia HIV este importanta pentru:

  • inceperea tratamentului antiretroviral
  • inceperea profilaxiei pentru infectiile oportuniste
  • urmarirea raspunsului la tratament
  • aprecierea prognosticului in stadiile avansate ale bolii

Intervalul de monitorizare a CD4: in general se face o determinare la diagnostic apoi la 3-6 luni de la inceperea tratamentului; pentru pacientii aflati sub tratament antiretroviral si cu evolutie buna, se recomanda determinarea CD4 la 6 luni.

Viremia – reprezinta cantitatea de virus din sange (de fapt numarul de particule virale) si se exprima ca  numar de copii/ml; este un parametru util pentru initierea tratamentului si urmarirea eficientei acestuia. In cursul infectiei, viremia are initial valori foarte mari(in infectia acuta), scade sub actiunea sistemului imun pana la un anumit nivel (set point),pentru a ajunge din nou la valori mari in stadiile avansate ale infectiei-vezi capitolul EVOLUTIA NATURALA. In general, viremiile cu valori peste 100000  copii/ml se considera  viremii mari iar  cele <10000 (uneori<5000), viremii mici.

Sub tratament antiretroviral eficient, se obtine viremie nedetectabila in sange- definita ca un numar de copii/ml < 50 (<40-75,functie de tehnica de lucru)- exprimarea rezultatului depinzand de tehnica de laborator utilizata. Scopul principal al tratamentului este mentinerea in timp a  unei viremii nedetectabile; acest lucru are drept consecinta si o mentinere a unui nivel crescut de CD4.

Chiar daca viremia este nedetectabila in sange, se considera ca totusi  exista un risc de transmitere intrucat virusul poate fi prezent in sperma si secretii genitale (vaginale/rectale). In consecinta, pentru protejarea partenerului si pentru impiedicarea transmiterii, se recomanda utilizarea prezervativului in mod constant si corect.

Factorii care pot influenta viremia:

  • Vaccinarile (ex vaccinarea antigripala).
  • Infectiile concomitente cu determinarea viremiei (ex tuberculoza,sifilisul).

In aceste doua situatii se produc cresteri tranzitorii ale viremiei; diferente in valorile viremiei pot aparesi in cazul folosirii de metode de lucru(de laborator) diferite.

Blips – reprezinta cresteri mici(cu valori de pana la 500 copii/ml) si tranzitorii ale viremiei la pacienti aflati sub tratament antiretroviral eficient; pentru a se putea spune ca o viremie reprezinta un blip, ea trebuie obligatoriu sa fie precedata si urmata de viremii nedetectabile.Se recomanda repetarea unei viremii la 4 saptamani de la viremia considerata blip. Se considera ca blips-urile nu reprezinta un esec al tratamentului in curs dar trebuie urmarita in timp evolutia viremiei.

Tratament antiretroviral – medicamente utilizate pentru oprirea inmultirii retrovirusurilor -categorie din care face parte si HIV; mai multe informatii-in capitolul TRATAMENTUL INFECTIEI HIV

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>