gay si credinta

Linux Mint Linux Mint


19 Ianuarie 2010, 15:33

fii primul care apreciaza, Discutia e la inceput. Fii al doilea care comenteaza!

;
 
Eu personal cred ca altfel sta treaba cu toate lucrurile acestea. Ştiinţific nu pot sa argumentez ca exista toate lucrurile acestea. Pentru unii oameni (destul de multi) exista, pentru alţii nu. Important e sa ajungi sa înţelegi ca nu exista un standard si o normalitate si ca ceea ce într-un grup e normal, in altul poate fi patologic. Si eu am fost si inca mai sunt destul de apropiat de Biserica, si de lucrurile numite sfinte de aceasta. Ca mine sunt sigur ca de-a lungul timpului vor mai fi si alţi băieţi, care vor cauta pe forumuri si vor întreba in disperare daca Dumnezeu ii iubeşte aşa, si daca e un păcat sau nu...si cred ca ar folosii randurile acestea cuiva cândva. Nu sunt teolog, însă am obişnuit sa merg la Mănăstire, si sa mă spovedesc destul de des. Găseam in Biserica, si in Dumnezeu un sprijin psihologic , si asta ma ajutat. E foarte important sa crezi in ceva. Unii cred in Dumnezeu... alţii in legea atracţiei... însă toţi credem in ceva anume.. cu siguranţa ,in lucruri m-ai mult sau m-ai puţin demonstrabile ştiinţific. Eu simt ca inca Biserica greşeşte prin ceva. Greşeşte prin faptul ca nu înţelege homosexualitatea ca pe un fel de a fi... ci ca pe o practica. Am citit astăzi o definiţie foarte clara într-un dicţionar de psihologie , a cuvântului homosexual, si chiar si de acolo reiese foarte clar ca homosexualitatea implica mai ales sentimente, iar sodomia de care se vorbeşte in Biblie se referă mai mult la sexul anal, indiferent de orientarea sexuala a celor ce îl practica. Nu mi se pare corect sa găsesc pe un site , un blog, teoria cum ca practicarea homosexualităţii e un păcat. Însă asta ma făcut sa mă gândesc mai departe, si atunci... daca practicarea homosexualităţii e un păcat, atunci si practicarea heterosexualităţii e un păcat, si cred ca acesta e modul lor de a denumii mai nou curvia. Eu nu cred ca un băiat homosexual care tot timpul a făcut bine in jur si care a învăţat si a ajuns departe, poate fi acuzat ca e păcătos doar pentru ca iubeşte un alt băiat. Eventual e păcătos in cazul in care a prea-curvit , dar asta e valabil si la heterosexuali. Dar... oare cine e cel care pune aceste reguli? Oare de Dumnezeu ne este noi teama, sau de oameni? Oare chiar Dumnezeu ne judeca pe noi, sau oamenii?
De curând am văzut un film , Prayers for Bobby , care are ca tema oarecum religia. Datorita filmului am reuşit sa înţeleg ca Biblia poate fi citita in mai multe feluri, si ca defapt nu Biblia îl condamna pe băiat, ci mama sa. Sa fim realişti, in Biblie sunt o gramada de lucruri rele la adresa femeii. Însă, asta nu înseamnă ca femeile trebuie sa se simtă inferioare, si ca trebuie lovite cu pietre cum scrie acolo... De asta a venit Iisus pe pământ, si de asta a apărut Noul Testament... ca noi, oamenii , sa vedem cum a fost in vechime, si sa vedem cum trebuie schimbată lumea.... Iisus i-a oprit din aruncatul cu pietre in acea femeie (cei ce au citit, poate ştiu) , Iisus a adus iubire intre oameni. Eu nu cred ca Dumnezeu e cel ce mă considera un păcătos... Biblia Sa îmi transmite cu totul altceva. Eu cred ca oamenii sunt de vina aici.. Ei se lamentează, ca mama băiatului din Prayers for Bobby, si după ce îşi dau seama ca au pierdut acel copil... îşi dau seama ca faptul ca era homosexual nu trebuia sa ii împiedice sa îl mai iubească la fel. Dar deja prea târziu.... Plus de asta vreau sa va zic un secret... Nu am văzut homosexual pana acum, care sa nu fie un mic geniu in ceva anume. Unii sunt cei mai buni psihologi... Alţii au talent si sunt cei mai buni webmasteri, si ştiu sa îmbine culoriile.. Alţii sunt creatori de moda.. Si tu poţi fi ceea ce vrei. Dumnezeu nu e aşa cum ni-l arata ei. El e aşa cum îl simţim fiecare. Eu cred ca prin noi homosexualii Dumnezeu , daca exista, a vrut sa arate lumii ca iubirea nu are graniţe, si ne-a ales cu grija care sa fim. Daca lumea ar înţelege ca noi nu suntem aia obsedaţi sexual cum ne zic unii.. Dar pentru asta trebuie sa arătam lumii idioate ca putem fi la fel de buni in meseriile noastre. Pe mine tot timpul ma ajutat si inca mă ajuta Dumnezeu. Ştiinţa nu poate demonstra existenta lui, însă daca pentru mine exista, si daca pentru mine e acolo sus undeva.... e important. Si mă iubeşte. Si ma făcut sa înţeleg ca nu felul meu de a fi e un păcat... Pacat e când ai totul si nu faci nimic cu el. Pacat e ceea ce fiecare in mintea noastră credem ca e păcat. Nu a fost nimeni in rai sau in iad sa vina sa ne zică cum e vremea pe acolo, însă pentru cei ce se tem sa se accepte, din cauza ca e un păcat, as vrea sa ii întreb, pentru cine e păcat? In fata cui e păcat? Si oricine, orcat de credincios v-ar contraria... o sa găsiţi o cale sa le întoarceţi aceleaşi citate Biblice in alte circumstanţe. Eu in liceu aveam o colega ce era de alta confesiune, si după balul bobocilor a venit in clasa, si a zis tuturor, sa nu zicem nimănui ca a dansat la bal... Iar eu am întrebat-o, Fata mea, de oameni, sau de Dumnezeu te ascunzi tu? Normal ca de oameni se ascundea.. pentru ca oamenii o judecau după faptele sale... Poate lui Dumnezeu i se părea floare la ureche „păcatul ei „ in comparaţie cu crimele sau curvia, sau violurile. De aici reiese ca e foarte important sa ne stabilim de la început de cine ne ferim si sa fim conştienţi ca nu putem şti părerea lui Dumnezeu fata de homosexualitate... nu, nu prin oameni.. nu de la oameni..
00:18, 15.01.10
;
 

Apreciez sfatul

Comentarii

Aboneaza-te la newsletterul sectiunii Religie!


Daca ai descoperit o sectiune din site care nu se comporta cum trebuie sau ai o situatie care nu iti convine, aici e locul ideal pentru a ne lasa un mesaj. Incearca sa fi cat mai obiectiv si vom gasi impreuna o solutie.