Biserica, credinta si homofobie

Indy Indy


7 Ianuarie 2010, 21:32

fii primul care apreciaza, Discutia e la inceput. Fii al doilea care comenteaza!

;
 
Daca mi-ar fi fatat o pisica-n gura nu ramaneam cu un gust mai gretos decat cel lasat de cele citite pe unul dintre blogurile cu tematica gay (unul dintre cele de pe aici) despre tragedia unui pusti care si-a marturisit inclnatiile gay parintilor. Nu coming-out-ul sau m-a revoltat, fireste, si nici cele postate pe blog, ci reactia imbecila a parintilor - plina de bigotism, homofobie si delir mistic. Credinta este responsabila pentru superba mostra de jigodism uman impreuna cu mareata Biserica Ortodoxa (zisa a lui Hristos) prin ansamblul de zoaie promovat ca moralitate si atitudinea fatis homofoba.

Mi se spune destul de des ca ar trebui sa respect opiniile si credintele celorlalti. Dar cum ramane cu propriile mele sentimente? Cum ramane cu senzatia de totala repulsie pe care o am atunci cand ma gandesc la dumnezeul desertului si la gandurile si faptele oribile pe care le inspira? Dumnezeul acesta este propriul meu Satan. Cand ii aud numele simt miros de pucioasa iar din vorbele sale transpira moartea. Observ cum religia sa spurcata a poluat lumea aceasta intr-un mod absolut, mod la care oricare comustibil fosil nu poate decat sa viseze. Este evident ca totul legat de acest zeu a fost conceput special pentru a otravi experienta noastra pe pamant, pentru a ne tine inclestati in frica, pentru a suprima cunoasterea, creativitatea si libertatea si pentru a sarbatori moartea. Este pur si simplu o indobitocire rasei umane si a cere respect pentru un asemenea lucru este o insulta care merita sa fie rambursata cu o dobanda considerabila.

Religia nu merita respect pentru ca a) - nu ofera pic de respect si b) - nu ofera nicio dovada. Dovezle nu sunt de altfel bine venite, intrucat inlatura necesitatea credintei; si in ce derizoriu ar cadea atunci aceasta falsa virtute. Credinta este, de fapt, una dintre cele trei false virtuti, celelalte doua fiind evlavia si justetea. Spre deosebire de cele trei vrajitoare din MacBeth care vad lumea intr-un cazan aceste harci au reusit sa o transforme intr-unul, un cazan infernal, si continua sa o faca. Printre multitudinea de daruri otravite oferite de aceste minunate muze numaram conflictul din Orientul Mijlociu si cancerul din inima sa: Ierusalimul. Acea scumpa podoaba a desertului, latrina divina din care s-a scurs si imprastiat ciuma spirituala a lumii, ce a invelit si contaminat tot ce a atins cu un strat gros de sfanta ignoranta pe care il numim credinta. Si cat de oribil isi extinde cuvantul falsa aura de puritate si virtute in timp ce intareste unele dintre cele mai sinistre idei ce au existat vreodata. Credinta inchide inimile oamenilor atunci cand ar trebui sa le deschida, ii face sa se simta mandri de fapte de care ar trebui sa le fie rusine si rusinati de lucruri de care ar trebui sa fie mandri.

Cand primvim barbarismul violent al lumii islamice vedem ca nicio fapta nu este prea depravata pentru o minte inspirata de justetea divina. Daca iei cuvantul lui dumnezeu asa cum este el poti fi asemenea lui: un monstru hain si lipsit de compasiune dar impacat cu sine. Chiar si in lumea "civilizata" nimic nu este prea necurat pentru a fi igienizat prin credinta. Credinta a fost cea care i-a privat pe gay-ii din California de drepturile civile in aceeasi zi in care America alegea un presedinte de culoare. Credinta a fost cea care i-a convins pe crestinii de culoare sa ii trimita pe gay "in spatele autobuzului".

Si de parca toate astea nu ar fi indeajuns de hidoase, multumita respectului nemeritat de care credinta se bucura, religia, scapata de sub control si-a inclestat mainile pe gatul ONU in incercarea de a trece o lege globala anti-blasfemie. O lege care sa ii protejeze pe oameni de a auzi lucruri care ar putea sa ii scoata, fortat ce-i drept, din epoca de piatra in care traiesc. Conceptul de blasfemie este oglinda perfecta in care se reflecta lasitatea religiilor, demascand goliciunea lor. Daca religia ar avea un strop de adevar ar putea fi ridiculizata, insultata si intinata fara ca adevarul sa fie diminuat; acesta ar straluci si i-ar forta pe cei ce il neaga sa il afirme rusinati. Dar religia este agresiva, intoleranta si ultra-defensiva tocmai pentru ca este lipsita de substanta. Este doar o fatada si nimic mai mult; a avut mii de ani pentru a-si demonstra adevarul si nu a putut produce decat sofisme, violeta si o moralitate revoltatoare. Singurul lucru adevarat pe care il putem afirma despre religie este ca este falsa!

Cuvintele lui Stephen Fry pun in lumina cel mai bine atitudinea bisericii: "Biserica este obsedata de sex, absolut obsedata. Acum ei ne vor spune ca noi, cu societatea noastra prea permisiva si glumele porcoase suntem cei obsedati. Nu! Noi avem o atitudine sanatoasa: ne place, este delectabil si distractiv. Pentru ca este un instinct primar poate fi periculos, dificil si cateodata intunecat. Este asemanator mancarii, daca admiteti o comparatie; doar ca mult mai placut. Singurii oameni obsedati de mancare sunt anorexicii si obezicii. Si asta este, in termeni erotici, o metafora a bisericii. "

;
 

Apreciez sfatul

Comentarii

  • Anonim Anonim 6 Octombrie 2012, 20:11 într-adevăr, obsesiile sexuale ale religiei: ungerea trupuilui, mutilarea genitală şi obsesia pentru cuvinte gen curvie şi preacurvie, sunt total de acord:)
  • Anonim Anonim

Aboneaza-te la newsletterul sectiunii Religie!


Daca ai descoperit o sectiune din site care nu se comporta cum trebuie sau ai o situatie care nu iti convine, aici e locul ideal pentru a ne lasa un mesaj. Incearca sa fi cat mai obiectiv si vom gasi impreuna o solutie.